Dubaiul este o lectie deschisa. Una in care geografia si istoria isi dau mana pentru ca literatura sa umple pagini intregi. Nimic din ceea ce am citit in incercarea de a ma “pregati” pentru destinatia vacantei noastre nu a fost pe masura primului contact. As putea povesti fara oprire despre maretia arhitecturii, despre opulenta decoratiunilor de interior sau a centrelor comerciale.
Am sa ma opresc insa la senzatii si trairi: cum ar fi aceea in care astepti micul “dispozitiv” motorizat ( ca nu stiu daca sa il includ la categoria “autovehicule”) care sa te duca la plaja si langa tine, asteptand, se afla…Michael Schumacher, zeul F1 coborat fara surle si trambite printre noi, fanii adorati, amestecat printre anonimi, un turist relaxat, fara povara faimei. Odata ajunsi pe plaja, am fost imbiati cu prosoape albe si reci, umezite in apa de trandafiri. Exact ca la Mamaia!!! Cu mintea de acum ma intreb daca senzatia e comparabila cu fala de a striga “prezent” intr-unul dintre cluburile estivale mult-cautate la noi. Cred ca nu ma pricep eu.
Continuand cu trairile, excursia in desert a fost un nou prilej de emotie, adrenalina si fascinatie. Cum altfel sa simti cand esti dus la ferma… de camile, purtat pe dune intr-o experienta offroad totala sau contempland apusul, deasupra exploziei de nuante aurii ale dunelor de nisip. Am intalnit linistea deplina, nealterata decat de soaptele noastre si de ecourile asezarilor umane aflate in departare. Te duci cu gandul la pelerini, si retraiesti cu ochii mintii calatoriile incercate de furtuni, inceputurile comertului.
Revenirea la realitate a fost salutata de colosii de otel si sticla care sfideaza cu aroganta inaltimile si dau binete norilor. L-am lasat la final pe EL, hotelul. Numele lui nu mai conteaza, insa 9 ani mai tarziu inca revad receptiile dedicate fiecarui etaj, camera “standard” cu scara interioara, figura majordomului care ne imbia binevoitor cu ordonarea bagajelor la plecare si la sosire, aranjamentele opulente de flori. Resimt si gustul simfoniei de arome, un adevarat tribut gurmanzilor si o provocare de a deprinde taina condimentelor locale.
Si pentru ca nu exista plecare de “parinti” in care sa nu le ducem dorul, revenim acasa cu dorinta de a retrai si prin ochii lor povestea. Cu siguranta se vor scrie randuri noi.
