Probabil mai toate fetitele au in copilarie si adolescenta proiectii personale asupra alesului inimii. Daca in vremea basmelor apare in plasmuire inevitabil pe un cal alb, doborand zmei si dezlegand vraji, in adolescenta se schimba datele problemei: EL primeste zambetul actorului sau solistului preferat, se imbraca “modern”, conduce motorul sau autoturismul perfect. Carevasazica fazele sunt atat de “defazate” incat uneori alegerea finala ( ca macar asa e premisa: “pana la adanci batraneti” ) este una care sfideaza de cele mai multe ori tiparul.
Chiar si in epoca avantului tehnologic si a mutarii flirtului initial pe retelele de socializare persista cu incapatanare dorinta ascunsa si nerecunoscuta in veci fatis de a-l vedea pe ales punandu-ti lumea la picioare, presarand petale de trandafiri in calea ta sau ingenunchiind sfios in incercarea de a face cererea in casatorie perfecta. Nu ar recunoaste usor niciuna, ca doar se vor toate emancipate, independente sufleteste si financiar, realizate chiar si in lipsa unui Alfa.
Eu m-am ales cu un… inginer. Ei sunt, dragii mei ( sau dragele mele ) o specie aparte. Adica vrei sa te scalde in declaratii de dragoste si apelative pline de dragalasenie de simti nevoia unei limonade sa mai echilibrezi glicemia explodata de “dulce”? Nu ai nimerit!!! Vrei adrenalina si contrareplica rafinata fix la tinta? Bingo!!
Ca sa fie mai clar sa definim “Inginerul”: el este pragmaticul pentru care unu plus unu fac doi, este cel pentru care s-au inventat hartile, pentru ca el stie cu exactitate cand calatoreste ce distanta are de parcurs si incotro, este cel pentru care nu exista decat alb, negru, rosu etc si care refuza nuantele de gri, fuchsia sau bej. El nu are nici cea mai fina aptitudine de menestrel, nu-ti va aduce aduce micul dejun in pat intr-o dimineata de sfarsit de saptamana, nu se va uita la tine cu ochii umezi spunandu-ti ca nu te merita de perfecta ce esti.
El are insa toate celelalte calitati. Este domnul prin definitie si corectul intruchipat. Este acela care face cel mai frumos gest atunci cand te astepti mai putin ( pentru ca rutina si previzibilul nu s-au creat pentru el ). Este gazda perfecta cand ai oaspeti si tatal perfect pentru copiii lui ( tot el este cel care intra in panica maxim cand acestia au o suferinta, dar aici e vorba despre laude, deci… ).
Inginerul este responsabil. Tocmai pentru ca are o minte matematica si sclipeste de inteligenta, nu va permite sa-ti lipseasca nimic, este seful de clan perfect. Nu suporta arongantele, dar tolereaza rasfatul in forma fina. Nu-i adresa in veci apelative ca “iubitel”, “iepuras” pentru ca-l incearca greturile instantaneu. Se va uita in ochii tai si cu drag dar si cu scantei atunci cand calci pe bec, dar mai important va privi in aceeasi directie cu tine si familia voastra.
Viata alaturi de sotul inginer nu este poezie, dar este zgomotul motoarelor si confortul unei tapiterii de velur, este tumultul vantului in panze si calmul lacurilor adanci, este ascensiunea pe munti si coborarea pe plaiuri scaldate de lumina, este zambetul fericit al copiilor ( care, asta e, ti-au iesit semanand tot cu el, minunatul ). Este o calatorie lipsita de previzibil, dar aceea in care ai mai pleca o data. Si inca o data… Pentru ca stii ca la final ajungi ACASA si doar el are cheia.
