As putea zabovi cu orele si umple pagini intregi despre calatoria la Rio. Credeam ca il stiu cat de cat, prin imaginile carnavalului promovate an de an, prin notorietatea plajelor si prin statuia lui Isus. Si pentru ca nu m-as putea opri prea curand, am sa incerc sa insir asa, ca la scoala, o serie de “ce mi-a placut mai mult”. Ramane de vazut daca imi voi aminti ceva pentru minusuri, au trecut ceva ani de atunci si mintea se incapataneaza sa trieze binele si frumosul.
Si avem pe plus asa:
– Veselia oamenilor – astia traiesc intr-o continua sarbatoare, zambesc la orice pas, lenevesc la plaja si iti dau senzatia ca relele s-au oprit undeva in drumul catre ei ( sunt clar de pe o planeta “nestresata”)
– Statuia lui Isus – sa o vezi la pas, realizezi ca esti mic si neinsemnat, ca nu degeaba zeci de regizori si scenaristi au ales-o drept cadru de film; sa o vezi insa din elicopter, joci deja in alta liga ( parca atingi usor Divinitatea )
– Telecabina, telegondola sau ce era ea – orasul iti taie respiratia chiar si de sus, mai ales cand vezi o pista de aterizare “gatuita” de apa si uscat
– Fabrica de diamante – eeeee, aici se schimba treaba. Pietre si pietricele de toate culorile si fatetele, pe de o parte si mestesugirea acestora de alta parte ne-au trimis in Rai pe noi, damele grupului
– Carnavalul – este o desfasurare de forta, sincronizare si imaginatie vazut din tribuna, dar a defila in formatia scolii de samba Beija Flor, care a castigat locul 2 in 2009, anul aventurii noastre… ei bine, judecati voi!!!
– Targul de artizani locali – lemn, metal, culoare, forme, talent, bucurie, emotie ( le-am adus si acasa, sub forma unor unelte de bucatarit si a unor miniaturi pictate pe scoarta de copac )
– Mini-maimutele – figuri inocente, direct interesate de rasfat culinar din partea turistilor
– Favelas – cartierele localnicilor modesti pe care le-am lasat la plusuri pentru pitoresc, pentru explozia de culori, pentru simplitatea vietii ( si nu pentru austeritatea si nesiguranta ei )
Pe minus ar fi:
– Zilele prea putine pe care le-am stat acolo
– Avertizarea ghidului de a nu purta bijuterii si alte accesorii valoroase la vedere ( zic inclusiv de ceas, verigheta, cercei )
– Faptul ca nu am ajuns la Rio cand a concertat Rolling Stones pe Copacabana;)
Probabil ca as putea trai acolo lejer o vara ( una de la ei, cand la noi e frig si ne infasuram in haine groase ), nu de alta dar nu am luat la pas strazile, nu am cantat, nu am dansat destul, nu am epuizat bucataria locala – doar am adunat “mostre” din fiecare.
Daca va exista o “data viitoare”, cu siguranta voi veni cu temele facute mai temeinic. Si voi gusta, invata, trai mai mult in felul locului.
