Cum vine asta sa mananci vietati marine de toate felurile, ba chiar sa le savurezi, dar sa mori cu zile daca ai de transat si preparat un peste care ti se arata in toata splendoarea lui de…cateva kile bune?
Date “tehnice”: crap chinezesc, greutate – in jur de 10 kg, ochi maaari, ranjet de la o branhie la alta.
Dragul de vecin al nostru, pescar inrait de altfel, s-a gandit sa-mi faca o surpriza. De fapt nu s-a gandit prea mult. Ca ma stie ca daca vine vorba a intalni un peste si a-l privi in ochi, mai bine iau o felie de paine curata si gata, am mancat.
In zadar i-am marturisit ca mai degraba as putea asista la una dintre operatiile lui, domnia sa fiind un prea-titrat chirurg, el nu si nu. Am pierdut la masa negocierilor de a returna cadoul intact bine-intentionatului, astfel incat nu mi-a ramas de facut decat sa pregatesc cele mai ascutite unelte din casa, sa evit sa privesc in ochi jivina si sa invoc puterea divina.
Zis si facut. S-au intamplat in urmatoarea ordine: Aperol Spritz ( fara intentie de reclama ), copii agitati, pozat, filmat, decapitat ( cel mai greu ), transat si congelat. Ultima inchidere a sertarului de la congelator m-a prins cu un usor tremur ( poate de la spritz??? ), dar cu o multumire de parca as fi escaladat Vf. Omu ( nu indraznesc comparatia cu Everestul ).
What’s next???
P.S. – Imaginile sunt cu titlu comparativ: prima este un “asa nu vreau sa vad pestele in fata ochilor”, cea de-a doua este de “vai, ce pofta am”.
