Nu stiu altii cum sunt ( ca bine stia Creanga sa ne duca inapoi in copilarie ) dar eu pierd contactul cu solul cand vine vorba de paste. Da, paste fainoase. Si chiar ma intorc in bucataria mamei sau a bunicii la cea mai mica aroma care sa le dea de gol, sau sunt in Italia la o scurta clipire. Zambesc apoi cand revad privirile hulpave ale copilelor mele cand se apropie de farfuriile inspirat pregatite. Oricum se pune ca cei mici sunt cei mai directi si nealterati critici cand vine vorba a emite pareri, ba mai mult, sunt tentati sa guste atunci cand aspectul preparatului le face cu ochiul.
In plus, nu a existat calatorie in patria pastelor sau pur si simplu la raionul dedicat din supermarket care sa nu se “soldeze” cu cel putin o achizitie. Miza a crescut cand mi-au aparut in dulap masinaria artizanala si formele de ravioli. Marturisesc ca inca isi asteapta randul, poate din cauza ca, prin marea de retete si versiuni, nu ma pot decide cu ce sa incep. Buna scuza, nu? Si tocmai cand ma zbateam sa ma luminez, vine prietena mea Anca, ce imi aduce cadou… ce altceva decat o carte dedicata lor, o minunatie cu imagini si retete numai bune de incercat. Si hai mai hotaraste-te care sa fie prima! Ca incercari cu paste din comert am tot facut: lasagna, paste cu legume, carbonara, cannelloni apoi “liga” de dulci: paste cu nuca, paste cu lapte…
Am totusi impresia ca cele trudite de la A la Z, de cand aluatul prinde contur si se lasa in voia celui care il framanta, ca mai apoi sa se supuna cu gratie in forme diferite sunt castigatoarele care seteaza etalonul perfectiunii gustului.
Amuzant este ca la o simpla cautare la origini, dai peste denumiri despre care nici macar cu gandul nu gandeai: de fusilli, penne, spaghetti sau tagliatelle ne-am mai lovit furculitele, dar ce facem daca dam peste sortimente ca: anelloni ( fara “c-ul” care ne face sa zambim cunoscatori ) , cavatappi, maltagliati?
Daca mai facem si cativa pasi in istorie, descoperim ca nu italienii sunt cei care le-au pus primii in farfurii; Marco Polo le aduce in Italia din expeditiile sale, iar prima fabrica de paste din America este infiintata de un…francez, in Brooklyn-ul anului 1848.
Nu e de mirare ca au avut timp sa treaca prin dibacia unora sau altora care au adaugat noi versiuni si s-au jucat cu aluatul pana ne-au luat mintile.
Va las! Imi suflec manecile si vedem ce iese. Am scris pana ce pofta m-a alungat de la tastatura hat, spre bucatarie!
