A fost o vreme cand orice tanara aspiranta in ale afacerilor private isi facea coafor. Sau salon de infrumusetare. Ca era de bon ton. Nu conta ca experienta era zero, ca studiile erau sau nu terminate. Era o imagine perfecta in mintisoara lor: sa se duca sa isi faca parul si unghiutele la propriul salon, sa afle ultima barfa de la cliente la o cafea, dar si sa sa dea lovitura cea mare “pe cont propriu”. Ce strategie, ce business plan, ce grija cu salariile, impozitele si alte aspecte stufoase. Urmand acelasi tipar, in zilele noastre daca nu ai un atelier de croitorie macar, ca sa nu zic ca te poti autointitula si designer daca imaginatia iti joaca feste, e musai sa ai blog. Ei bine, eu sunt aia cu blogu`.
De ce blog? Si de ce “just words”? Pentru ca e nevoie doar de cuvinte ca sa imi gasesc cu usurinta o stare de bine. Este locul meu de joaca atunci cand nu ma iau prea tare in serios, cand vreau sa trezesc amintiri, sau cand, din contra, ma loveste marea seriozitate si incerc sa inteleg de-ale vietii, asa cum vin ele.
Stiu ca aici pot sa ma exprim asa cum stiu si cum pot, nu cum imi dicteaza contacte si contracte si daca in vreun moment anume voi gusta, proba sau trai ceva nou si bun, sa pot sa zic de bine din convingere.
Nu am nici cel mai mic gand sa tratez sau sa caut sensul vietii, alimentatia perfecta, educatia ideala pentru copii sau sa dau sfaturi de fericire in cuplu. Dar am de gand sa “probez” relaxare in ton si poate sa aduc un strop de bine celor care se regasesc printre randuri.
