Imi este din ce in ce mai clar ca totul se intampla in viata cu un motiv, mai ales in ceea ce-i priveste pe oameni. Pe cate unii nu poti sa-i inghiti nici cu apa rece si nici bine “asezonati” cu scuze, pe care tot tu incerci sa le acorzi. Pe altii insa i-ai face mici si i-ai pune la pastrare in portofel, ca sa ii ai la indemana, pentru ca nu stii niciodata cand ai nevoie de o doza zdravana de “bine”. Treaba e ca si viata ni-i asterne in cale in clipe mai mult sau mai putin potrivite, la bucurie sau disperare sau macar atunci cand confuzia ne intuneca mintile.
Ei bine, pe Cristi Roman l-as inghesui in portofel, desi are slabe sanse sa incapa si nu datorita ( vezi, Cristi, ca nu am spus “din cauza”, daaa? ) staturii lui impunatoare, ci pentru ca are o inima omul asta incat fiecare avem cate un loc in care ne lafaim rasfatati. Ba ce zic eu, mici si mari primesc ca la un semn spatiu locativ, de parca il ai in fata pe magnatul unor spatii fara limita de suprafata. Suna exagerat? Va provoc sa-l cunoasteti si sa il descrieti, sa vedem ce iese.
Nu are sens sa zic cum ne-am cunoscut, pentru ca mi se pare mai important ca iti da senzatia ca te cunosti cu el de-o viata. De plecat din preajma lui, nicio sansa, ca nu mai poti. De dragul lui, zic. Cristi imparte si trezeste zambete cu o naturalete care te dezarmeaza din start. Imbratiseaza strans, te priveste adanc in ochi si este suficient ca cea mai intunecata zi sa geama a neputinta in fata hohotului de ras care te cuprinde dinauntru.
Ce face Cristi in general? Iubeste!!! Dar nu cu iubirea adolescentina, cu toate ca el inca are fluturi in stomac si ochii inundati de emotie uneori.
Cristi iubeste oamenii, iubeste copiii in special, are o pofta inepuizabila de a face si desface pentru a schimba raul: in sectii de pediatrie, in scoli pentru copii cu nevoi speciale, in viata celor care se agata de el pentru un strop de energie.
Azi e ziua lui! M-am gandit sa-l rasfat un pic, ca “Frumusel” e deja si desi pare ca-l “vand” cat l-am laudat, nu v-am deconspirat decat indicii timide din ceea ce este el in ochii mei. Nu are nevoie de masti, masini puternice si alte artificii ca sa-mi fie un supererou. Pentru ca nu l-am vazut transformandu-se in altceva decat ceea ce este: agitatul de cursa lunga, veselul incurabil si… gurmandul intruchipat ( macar aici si ii seman ).
Asa ca, dragul nostru, sa ti se intoarca macar o parte din binele pe care il generezi in jurul tau, ca te-ai asigurat pe viata. Sanatos sa ne fii!
LA MULTI ANI “COLORATI”!
