Era o vreme cand Jamie Oliver, Gordon Ramsay si altii asemenea lor fie nu se nascusera, fie isi vedeau de treaba, in tara si in bucataria lor. Gospodinele isi alcatuiau propriile carti de bucate, acele agende sau carnetele magice in care scriau cu emotie retete primite si experimentate de vecina, mama sau colegele de serviciu. Copilaria mea s-a cladit in jurul unui astfel de caiet. Traseul era simplu: reteta sosea scrisa pe o bucatica de hartie, pusa in practica si daca trecea testul papilelor gustative, primea loc de cinste intre filele primitoare.
Mi-a fost daruit ca pe un bun de pret, ceea ce si este, impreuna cu telul – maestru de bezele. Imi amintesc cu drag fiecare delicatesa in parte sau momente legate de prepararea ei si copilaresc din nou. Asta mi s-a intamplat insa si intr-o sambata, departe de Caiet fiind, cand o doamna binevoitoare care promova dulciuri artizanale m-a imbiat sa gust din… Batoanele Mamei!!!! Aceeasi aroma, textura, forma si iata-ma din nou la 5 ani, cu ochii vanand platoul cu bunatati.
Nu am apucat sa refac produsul, raman datoare, dar reteta suna cam asa:
50 g unt sau margarina, 300 ml lapte, 350 g de zahar si 3 linguri de miere se pun la fiert. Dupa ce s-a racit compozitia, se adauga 1 ou, un praf de copt stins in zeama de la o lamaie si 400 g de faina. Compozitia se da la copt intr-o tava unsa si tapetata. Dupa racire, se taie in forma de batoane, care se scufunda generos in crema. Aaaa, da!! Crema: 4 linguri de cacao, 8 linguri de lapte, 200 g unt sau margarina, 300 g zahar si esenta de rom se fierb impreuna pana se leaga. Finalul este o “tavalire” a batoanelor in nuca macinata.
De fapt finalul este atunci cand visezi cu ochii deschisi la o noua fila delicioasa. Si te apuci din nou de treaba.
