Ma tot gandesc si parca ma invart in jurul cozii. Subiectul incertitudinii mele este Loft-ul: nu partea de constructie care ne duce cu gandul la amenajari new york-eze cochete ci “institutia” de la malul marii care a creat un nou etalon, trend, sau ce-o mai fi. Pe masura ce aprofundez subiectul, ma afund tot mai tare, pentru ca ma aflu intr-un carusel de nedescris de argumente, idei, pareri. Ca sa ne lamurim din start, nu am fost niciodata. Nuuuu, nu e vorba ca “vulpea care nu ajunge la struguri, zice ca sunt acri”. M-am “izbit” insa cu putere de imagini si informatii care au tinut prima pagina a tabloidelor sau a retelelor de socializare.
Sunt iremediabil fascinata de “fenomen”, ma intriga la culme. E frumos sa mergi sa dansezi pe ritmurile momentului in aer liber, pe malul marii, cu prietenii. Daca ar fi doar atat… Adica dans ar fi daca ti-ai putea misca mainile si picioarele si altfel decat pe loc. Daaa, bineee, mai e loc si pe masa sau pe scaun, adica TREBUIE sa te urci, ca altfel nu dai semne ca esti cool. Sa nu dea sfantul sa nu-ti faci vreun selfie, sa nu trantesti live dupa live sau sa nu dai check-in – doar pentru asta te-ai pregatit in asteptarea lui intai mai. Numai tu stii cat ai exersat la oglida profilul, semi-profilul, zambetul misterios, hlizeala “cu dinti” a voie buna ( uraaa!!! In sfarsit ti se vad peeeerfect fatetele noi de portelan pentru care mai ai rate inca… o vreme). Credeti-ma ca am studiat putin: pentru una careia ii ia maxim 15 minute cel mai elaborat machiaj ( pentru depasirea timpului apelez la specialisti ) este absolut ravasitoare asemanarea si “maiestria” mastilor. Reperele sunt aceleasi: sprancenele creionate, fixate, tatuate sau micro-blading-uite, buchetele de gene, buuuuzele pompate ( ca sigur conturate nu-s ), tocurile!! Inca e un mister asta cu tocurile pe nisip. In plus, inca de acum sase luni de cand te pregatesti, trebuie sa ai mentalitate de invingator: trebuie sa-ti doresti sa te afli in macar un cadru din vreunul dintre printurile si online-urile de specialitate, ideal langa o mult-vanata persoana publica. Este prima si unica sansa care sa te ajute sa treci vara, doar nu ai de gand sa nu te “fluturi” pe plajele afirmarii.
Si apare un el. Te roooog nu te supara ca e mai “pregatit” ca tine. Ati ars aceleasi etape pana la un punct: epilat, mani, pedi, solar, pensat. Parca daca sta asa, mai cotopenit, i se vad si pectoralii mai cu folos. Numai el stie, bietul, cat a tras de “fiare”, cate “bomboane” a mancat ca sa arate asa “incordat”. Si incepe filmul: doua degete strang trabucul, celelalte trei tin paharul ( vorbim de aceeasi mana, da? ), mana libera este fie in aer, urmand ritmul ( sau nu, dar arata bine bicepsul ), fie pe talia ei, a trofeului ( sa fie clar marcajul ). Poate si din considerente de spatiu, ca se joaca strans.
Incepe dute-vino-ul roabelor: nu, nu e vreo defilare de sclave din vremea sultanilor, este o defilare a unui echipament de constructii care poarta “consumatia” bine fixata in galeti de ghiata. Ce mai conteaza ca pentru o dupa-amiaza de extaz platesti cat o garsoniera, ai sanse reale sa iesi invingator in lupta mondenilor. Noroc ca privesti putin tulbure, ca altfel grimasa ce-ti tine loc de zambet cand primesti nota ar putea sa-ti faca sa-ti sara putin smalt de pe dinti. Nu te gandi ca altii l-au avut pe “elefant” insusi, intotdeauna exista ceva catre care sa aspiri. Poate un “dinozaur”… ( Legenda: elefantul duce 6l de sampanie, dinozaurul 9 ).
Desigur, sunt si cei pentru care nota de plata este “maruntis” sau pentru care a avea o masa mai multe seri la rand in locurile “fierbinti” ale vietii de noapte este deja un mod de viata. Si mai sunt si cei care vin pentru muzica si voie buna si…atat. Sunt???
Pana la urma, concluziile care se impun sunt simple: cinste investitorilor care au avut si dezvoltat ideea, rabdare litoralului romanesc de a “suporta” faima si minte… multa minte petrecaretilor!
P.S. Ca pamflet, ca realitate ziceti voi ca n-am dreptate!
Foto credit: www.bugetul.ro; www.iqool.ro
